In ultima dimineata la Calcuta, cerul parca a "plans" mai tare ca de obicei... Parca nu voia sa ne lase - stia el ca dup-aceea nu mai e mult si vom parasi India. Trebuia sa ajungem la aeroport la ora 10.30 (aveam zbor la 12), asa ca trezirea a fost putin mai devreme ca sa putem inghesui in bagaje catrafusele, sa vedem ce nu mai incape, ce depaseste si de ce ne putem lipsi. Eu am renuntat la destoinicul meu sac de dormit, care a venit ca un erou aici (rupt inca din Romania), iar fermoarul va fi probabil refolosit de Zoli pentru a-si face inchiderea husei de chitara - pentru care ii donasem deja blugii vechi si ponositi... L-am lasat pe pat, mi-am luat ramas bun de la Zoli, care s-a trezit si m-a servit dragut cu un biscuit digestiv, am iesit din dormitorul atat de plin de povesti si m-am indreptat cu cei doi rucsaci (am inghesuit geanta foto in Salomonu de 25 l) spre hotelul alor mei. De acolo, la Blue Sky Cafe pentru ultima masa in acel local, iar apoi ne-a asteptat soferul nostru (tocmit de la drumul catre gradina botanica). Am incarcat rucsacii in portbagajul lui plin de rugina, am urcat in acea masinuta de colectie si am pornit-o catre aeroport - 20 km.
Pe drum mi-au tziuit urechile de vreo cateva ori din cauza claxoanelor data la ureche de niste camioane "prietenoase" din trafic, discutiile parca au fost putin mai apasatoare din cauza plecarii, dar asta e...
Am ajuns la aeroport, unde, spre surprinderea noastra, controlul greutatii bagajelor nu a fost atat de minutios ca la zborurile low-cost din Europa (ne-au cantarit toti rucsacii laolalta), doar ca la controlul bagajelor de mana pe Razvan l-au tinut mai mult putin din cauza unei forfecute uitate. Nu i-au confiscat-o pana la urma, dar am pierdut vremea...
Zborul a fost unul foarte confortabil, cu parca mai mult loc la picioare decat de obicei, am zburat deasupra norilor si am vazut si noi soarele (India era toata acoperita de nori cat vedeam cu ochii), iar la aterizare s-a inchis din nou atmosfera sub smogul din Delhi.
De la aeroport am luat un taxi pana in Majnu Ka Tilla, unde ne-am cazat la Yak, un hostel micut, inghesuit, dar cu apa calda si HBO India... Mai toate erau inchise - am inteles ca majoritatea tibetanilor sunt plecati la Bodghaya, unde Dalai Lama si-a tinut ultimul discurs inainte sa iasa din viata politica. Nu prea erau multe de facut, ci doar mancat la Himalaya, stat pe net, iar seara niste filme (la HBO, desigur...).
A doua zi aveam de gand sa ne plimbam putin printr-un bazar ca sa vedem daca nu mai avem pe ce sparge niste bani.
De dimineata, prietenii nostri de la inceputul calatoriei - Marius si Mihaela - ne-au salutat foarte matinal, ei venind din Dharmasala cu autocarul de noapte. Au bajbait putin pana sa ne gaseasca, dar au nimerit-o dintr-a treia incercare. N-am apucat sa vorbim intre timp, pentru ca semnal la mobile mai rarut, iar ei n-au avut curent in ultimele 3 zile din cauza furtunilor de prin zona. Bine ca ne-au gasit...
Am luat un ceai de dimineata, am mancat niste momo - preparat traditional tibetan pe care trebuie sa invat cum sa-l gatesc -, dupa care am mai lungit-o pana la amiaza prin tabara. Dupa pranz, Marius s-a indreptat catre Goa, unde mai sta o saptamana pana cand ii vin niste prieteni, iar noi am luat drumul catre oras in vederea shoppingului stabilit.
Am luat din nou autorisca si metroul, am pierdut vreo 3 ore prin bazar (fara achizitii notabile), dupa care inapoi in tabara...
Acum urmeaza drumul la aeroport si lungile ore de asteptare.
Cred ca revin din Kiev. Daca nu, de acasa...
going back to the start...
Pe drum mi-au tziuit urechile de vreo cateva ori din cauza claxoanelor data la ureche de niste camioane "prietenoase" din trafic, discutiile parca au fost putin mai apasatoare din cauza plecarii, dar asta e...
Am ajuns la aeroport, unde, spre surprinderea noastra, controlul greutatii bagajelor nu a fost atat de minutios ca la zborurile low-cost din Europa (ne-au cantarit toti rucsacii laolalta), doar ca la controlul bagajelor de mana pe Razvan l-au tinut mai mult putin din cauza unei forfecute uitate. Nu i-au confiscat-o pana la urma, dar am pierdut vremea...
Zborul a fost unul foarte confortabil, cu parca mai mult loc la picioare decat de obicei, am zburat deasupra norilor si am vazut si noi soarele (India era toata acoperita de nori cat vedeam cu ochii), iar la aterizare s-a inchis din nou atmosfera sub smogul din Delhi.
De la aeroport am luat un taxi pana in Majnu Ka Tilla, unde ne-am cazat la Yak, un hostel micut, inghesuit, dar cu apa calda si HBO India... Mai toate erau inchise - am inteles ca majoritatea tibetanilor sunt plecati la Bodghaya, unde Dalai Lama si-a tinut ultimul discurs inainte sa iasa din viata politica. Nu prea erau multe de facut, ci doar mancat la Himalaya, stat pe net, iar seara niste filme (la HBO, desigur...).
A doua zi aveam de gand sa ne plimbam putin printr-un bazar ca sa vedem daca nu mai avem pe ce sparge niste bani.
De dimineata, prietenii nostri de la inceputul calatoriei - Marius si Mihaela - ne-au salutat foarte matinal, ei venind din Dharmasala cu autocarul de noapte. Au bajbait putin pana sa ne gaseasca, dar au nimerit-o dintr-a treia incercare. N-am apucat sa vorbim intre timp, pentru ca semnal la mobile mai rarut, iar ei n-au avut curent in ultimele 3 zile din cauza furtunilor de prin zona. Bine ca ne-au gasit...
Am luat un ceai de dimineata, am mancat niste momo - preparat traditional tibetan pe care trebuie sa invat cum sa-l gatesc -, dupa care am mai lungit-o pana la amiaza prin tabara. Dupa pranz, Marius s-a indreptat catre Goa, unde mai sta o saptamana pana cand ii vin niste prieteni, iar noi am luat drumul catre oras in vederea shoppingului stabilit.
Am luat din nou autorisca si metroul, am pierdut vreo 3 ore prin bazar (fara achizitii notabile), dupa care inapoi in tabara...
Acum urmeaza drumul la aeroport si lungile ore de asteptare.
Cred ca revin din Kiev. Daca nu, de acasa...
going back to the start...
frumoasa aceasta experienta...cu bune si rele...cred ca satisfactia si toate lucrurile bune cu care india si nepal te inzestreaza vor lasa o amprenta asupra ta. Astept sa ne povestesti cum vezi acum, dupa ce ai ajuns acasa, aceasta aventura, experienta sau capitol in dezvoltarea personala.
ReplyDelete