Ajunul culturalo-indian

Cum am spus si in titlu, in aceasta zi am hotarat sa ne mai apropiem cat de cat de cultura locala si sa vedem indeaproape doua dintre marile pasiuni ale indienilor - filmele si muzica de sitar.
Zis si facut. De cu seara am rezervat locuri la concertul de muzica traditionala, iar dimineata Razvan s-a dus sa ia bilete pentru filmul de la ora 1.45 PM - Dirty Picture (doar in titlul, nu si in actiune...). Pe coloana sonora, "atotascultata" melodie Ooh la la.
Realizarea cinematografica, din punct de vedere tehnic, coregrafic, scenaristic, interpretativ samd, foarte buna, doar ca n-am inteles nimic din discutiile lor (iar in unele momente cred ca ne-ar fi prins bine) pentru ca n-aveau subtitrare in engleza. Eh, oricum am mers sa vedem cum e un cinematograf la ei si ne-am cam lamurit. In primul rand, era intr-un mall, asa ca toata configuratia e asemanatoare oricarui cinematograf (de mall) de la noi. Sala in care am fost noi am aproximat-o la vreo 350 de locuri, deci nu mica, scaunele foarte confortabile, se reglau imediat daca voiai sa stai sezlong-style, doar ca nu erau foarte curate. Aveau un fel de husa pe ele dintr-o panza mai veche murdarita de numeroasele posterioare precedente si nespalata cred ca niciodata. Dar nu mergeam acolo la picnic, iar pe intuneric chiar nu le vezi, asa ca ne-am bucurat de confortul scaunelor de cinema.
Lume n-a fost multa, dar era si mijlocul zilei, probabil seara vin mai multi. Oricum, biletul a fost 1 dolar, deci mai nimic. Ma gandeam ca daca tot e atat de ieftin ar trebui sa scap de o "grija" si sa vad si Misiune Imposibila: Ghost Protocol 3D - vreo 3 dolari... Singurul film strain mai acatari ce ruleaza la cinematografele de aici si la care se face publicitate la greu (la premiera de la Mumbay de saptamana trecuta a venit insusi Tom Cruise in persoana, deci va dati seama...). N-am mai mers pana la urma...
Revenind la subiect, filmul a fost o experienta interesanta pentru ceilalti - au venit si chilienii cu noi -, dar eu am mai tradus niste filme indiene, asa ca stiam in mare la ce sa m-astept. Filmarea, sincer, m-a impresionat (porcarioarele traduse de mine erau mai vechiute), iar coregrafia la ei e superlucrata - nu ajungi vedeta daca nu esti  cantaret si dansator foarte priceput.
Mi-a placut la un moment dat o replica de-a Roxanei la observatia mea cum ca la ei femeia nu trebuie sa aiba forme fotomodelice, ci sa mai poarte si vreo 3-4 colacei la vedere - "trebuie si ei sa umple patul cu ceva..." Ceva inedit mi s-a parut si pauza de la jumatatea filmului (cum e la noi la teatru), care a durat vreo 5 minute. Lumea a iesit, a golit sau a facut plinul, dupa care inapoi pentru partea a doua.
Dupa film, pauza in vederea concertului de muzica indiana. O plimbare prin bazar, am vazut primul caine in lesa din India si ne-am mai pierdut vremea pe ici, pe colo.
La 8.00 PM am avut stabilita plecarea catre concert, unde am ajuns relativ rapid, doar ca printr-un trafic pe care cu greu l-as putea descrie. Hai sa zicem ca n-am lovit nimic si nu ne-a lovit nimic... In rest, strazile n-aveai cum sa le retii daca nu lasai in urma ta pietricele colorate sau o dara de vopsea fosforescenta. Admirabila capacitatea indienilor de a se descurca prin acele labirinturi...
Sala de concert era plina mai ales cu sitaruri, dar mai erau si alte instrumente muzicale, motive religioase, iar in fata se gasea o mica scena unde s-au desfasurat cantaretii si dansatorul (in partea a doua).
Audienta nu era prea mare - noi 3, un american (dupa cum parea) si vreo doi nepalezi/chinezi, nu reusesc inca sa disting bine rasele asiatice...

Dupa cum puteti vedea, ne-am intrebat initial daca dansatorul e un el sau un el-ea, dar am aflat la sfarsit ca asa se imbraca si se machiaza un dansator de genul acesta. In fine, asa e la ei... Soferul ne-a spus ca nu prea au femei care sa mai faca asta si de-aia exista si meseria asta pentru barbati. Fie. Impresionant a fost cum batea din calcaie si cum reusea sa puncteze in ritmul batailor de bongo.

Dupa concert, acasa, iar pe drum am dat iama intr-o cofetarie de-a lor ca sa luam si noi un surogat pentru cozonacul de acasa. Aceasta cofetarie ocupa o parte din parterul si etajul 1 ale unui mall.

Seara am petrecut-o pe terasa printre luminitele instalate cu ocazia sarbatorilor occidentale, am cantat un Mos Craciun si ne-am infruptat din "dulceturi." Bune, dar nu in genul celor turcesti, foarte dulci si insiropate, ci mai degraba uscate si orientate spre simplitatea gustului.

Domnul doctor a sunat din melc la ora 00, au pocnit cateva artificii si ne-am urat fiecare pe limba lui "Craciun fericit".

Din indepartata Indie, sarbatori fericite si voua !

PS: de Craciun n-am facut mai nimic (doar poze pentru formularul de la granita si am dat o tura pe la o biserica catolica luata cu asalt de catre bastinasi datorita ornamentelor speciale - toti erau la filmari cu mobilu').
In rest, am zacut in prima parte a zilei din cauza unei indigestii galopante (care-si anunta sosirea inca din zilele precedente). S-a gandit ea sa refuleze cel mai bine la masa de Craciun, pe care am savurat-o din plin cu orez fiert si paine prajita. N-aveam eu alternative prea multe si oricum nu doream sa risc cu niste preparate indiene traditionale... Toti 3 romanii tanjim dupa un snitel cu piure sau niste sarmale, o friptura ceva, ca de mancarea lor ne-am cam saturat ca de merele padurete - vorba lui Creanga. Ne-am "spurca" si la un McDonlads daca am gasi asa ceva, dar cum vaca-i sfanta aici nu prea cred. Ce-i drept, am vazut in Amritstar un KFC, dar si acolo tot picant e... Gata, maine dam fuga peste granita, in Nepal. Sa vedem ce untura de iac gasim p-acolo.