Mai hotarati ca niciodata, ne-am trezit la ora 8 (pe la 8.30 cred ca eram si lucid) ca sa prindem cat mai multa lumina naturala si s-avem timp de o plimbare in afara localitatii. Cheltuim prea mult daca stam in oras, asta e clar... Ideea e sa mai putem urca si in avionu' Calcuta - Delhi, pentru care avem niste limite la bagaje (20 kg la cala, 7 in ala de mana + geanta de notebook in cazul meu). Pozele nu ocupa decat spatiu' pe harduri, asa ca din astea trebuie sa facem cat cuprinde, iar amintirile frumoase sunt si mai "compactabile".
Am luat micul-dejun foarte devreme fata de cum eram obisnuiti, pe la 8.45-9, dupa care am sarit intr-un taxi (pe care l-au negociat Razvan si Roxana de la 4.000 la 2.000 de rupii ) pentru tura Nagarkote - Bhaktapur, vreo 6 ore in total...
Kathmandu e un oras mai aerisit si mai organizat decat India dpdv al traficului, am mai spus asta si simt ca trebuie sa ma repet. Au si ei bizonii lor in trafic plus unele influente indiene, dar intr-o cantitate decenta... Am iesit catre est si am mers vreo cativa kilometri pe ceva ce se poate numi autostrada la ei, dupa care am iesit pe niste drumuri comunale din alea cum le plac lor, de doua masini care trec razant una pe langa cealalta. Tot la capitolul "comunal" era si asfaltul, care uneori lipsea cu desavarsire si ridica astfel categoria drumului pe scara ierarhica la rangul de forestier-extrem. Masinutele lor, insa, sunt facute sa dureze, asa ca fie groapa cat de grea, tot o trece o Mahindra...
Apoi a urmat urcarea pe niste dealuri serpentioase de pe care am reusit sa vedem cat de poluata e capitala. Nu stiu cum se face, dar din Thamel nu se vede asa. Cum iesi putin si te indepartezi, parca revenim la smogul din India. Totusi, la nivelul solului nu e chiar atat de grav, asa ca ne mai complacem cu iluzia curateniei, dar pacat de poze (si de plamanii nostri)...
Am ajuns apoi la Nagarkote, un satuc la vreo 25 km de Kathmandu la capatul caruia se gaseste un punct de belvedere a celei mai importante parti din lantul himalayan - acoperisul lumii. Primul varf impresionant de care ne lovim pe drum e Annapurna (dupa cum ne-a lamurit driverul) - 8.091 m. Restul lantului se ascunde inca dupa niste dealuri, dar urcam, nu zabovim prea mult cu pozele pe traseu.
Trecem de ultima casa din sat, de o tabara de pregatire a armatei nepaleze, dupa care sus, in varful dealului, gasim o parcare de vreo 150 mp si niste scari care te duc in padure. La capatul scarilor se afla un releu de observatie, unde m-am cocotat, desigur, ca sa mai inlatur din obstructiile vizuale existente intitulate popular copaci.
Cu mine mai erau sus niste indieni/indience, iar unii dintre ei m-au rugat sa le arat prin teleobiectiv cum se vad muntii. Le-a placut daca e sa ma iau dupa "uau"-rile din spatele aparatului. Mergea montat si un binoclu' din ala ca pe Turnu' Eiffel daca erau nepalezii intreprinzatori, singura problema e nu prea au monede valoroase. Au doar de 1 si 2 rupii (am primit de la banca, pe strada n-ai sa vezi), iar mai scump cred ca e materialul din care sunt facute decat valoarea lor efectiva. Cred ca exista vreo reglementare a unui organism financiar international ca sa aiba asa ceva si le-or fi facut in consecinta. In fine, ideea e ca ar trebui sa scoata baietii cu sacii in fiecare zi din acel binoclu', lucru pe care nu-l vad intamplandu-se, desi sunt priceputi la carat pe munte...
Din pacate, poluarea atmosferica si lipsa unui instrument de prelucrare grafica adecvat imi cam stirbeste din calitatea imaginilor, dar sper ca voi rectifica asta cand ajung la Bucuresti. Pana atunci, ne multumim cu ce avem la purtator.
In cea de-a doua si in ultima poza se poate observa Everestu' in departare... E varful mic din centru-stanga (asa l-am identificat de pe harta din brosura). Se poate observa si in penultima poza, la urechea mea stanga (dar numai cu ajutorul unei lupe si a unei imaginatii de-a dreptul extraordinare). Restul varfurilor nu mai am rabdare acum sa le prelucrez, dar o sa le vedeti si pe acelea la un moment dat...
Dupa ce ne-am invartit prin zona aceea vreo 20 de minute, am luat-o la vale catre Bhaktapur, un vechi oras nepalez foarte dragut si foarte bine pastrat. Pe alocuri imi aducea aminte de stradutele din Sighisoara, dar cablurile electrice si reflectoarele mai rapeau din farmecul acelor locuri. Ca si Sighisoara, e ultra-turistic, cu taxa de intrare deloc neglijabila - vreo 10 euro, o gramada de magazinase cu suveniruri si hoteluri/hosteluri, restaurante (cu preturi pe masura). Ne-am invartit pe acolo vreo 2 ore, am scapat cu greu de nenumaratii oameni care se ofereau sa ne ghideze si am tras niste cadre dragute. A fost chiar interesant. In aceste locuri se simtea mai mult influenta asiatica cu arhitectura si templele specifice acestei zone.
Dupa plimbare, inapoi in Kathmandu, masa, somn (Razvan si Roxana), iar eu mi-am ridicat biletul pentru maine dimineata. Am zis ca vreau s-ajung pe streasina "acoperisului"... Om vedea cum e - am inteles ca spectaculos. Sper sa am vizibilitate (de-aia si decoleaza la 6.30, asa ca dupa ce postez asta ma bag in pat).
Seara mi-a fost dor de mancarea picanta indiana, drept urmare am luat ceva ca sa scot flacari pe nas, dar parca acum m-am mai obisnuit cu ea si o consider ca pe un panaceu al sinusurilor... Eh, maine revin la lucruri "continentale".
Tineti-mi pumnii sa ma pot trezi maine dimineata (sau sa reusesc sa dorm in seara asta).
Am luat micul-dejun foarte devreme fata de cum eram obisnuiti, pe la 8.45-9, dupa care am sarit intr-un taxi (pe care l-au negociat Razvan si Roxana de la 4.000 la 2.000 de rupii ) pentru tura Nagarkote - Bhaktapur, vreo 6 ore in total...
Kathmandu e un oras mai aerisit si mai organizat decat India dpdv al traficului, am mai spus asta si simt ca trebuie sa ma repet. Au si ei bizonii lor in trafic plus unele influente indiene, dar intr-o cantitate decenta... Am iesit catre est si am mers vreo cativa kilometri pe ceva ce se poate numi autostrada la ei, dupa care am iesit pe niste drumuri comunale din alea cum le plac lor, de doua masini care trec razant una pe langa cealalta. Tot la capitolul "comunal" era si asfaltul, care uneori lipsea cu desavarsire si ridica astfel categoria drumului pe scara ierarhica la rangul de forestier-extrem. Masinutele lor, insa, sunt facute sa dureze, asa ca fie groapa cat de grea, tot o trece o Mahindra...
Apoi a urmat urcarea pe niste dealuri serpentioase de pe care am reusit sa vedem cat de poluata e capitala. Nu stiu cum se face, dar din Thamel nu se vede asa. Cum iesi putin si te indepartezi, parca revenim la smogul din India. Totusi, la nivelul solului nu e chiar atat de grav, asa ca ne mai complacem cu iluzia curateniei, dar pacat de poze (si de plamanii nostri)...
Am ajuns apoi la Nagarkote, un satuc la vreo 25 km de Kathmandu la capatul caruia se gaseste un punct de belvedere a celei mai importante parti din lantul himalayan - acoperisul lumii. Primul varf impresionant de care ne lovim pe drum e Annapurna (dupa cum ne-a lamurit driverul) - 8.091 m. Restul lantului se ascunde inca dupa niste dealuri, dar urcam, nu zabovim prea mult cu pozele pe traseu.
Trecem de ultima casa din sat, de o tabara de pregatire a armatei nepaleze, dupa care sus, in varful dealului, gasim o parcare de vreo 150 mp si niste scari care te duc in padure. La capatul scarilor se afla un releu de observatie, unde m-am cocotat, desigur, ca sa mai inlatur din obstructiile vizuale existente intitulate popular copaci.
Cu mine mai erau sus niste indieni/indience, iar unii dintre ei m-au rugat sa le arat prin teleobiectiv cum se vad muntii. Le-a placut daca e sa ma iau dupa "uau"-rile din spatele aparatului. Mergea montat si un binoclu' din ala ca pe Turnu' Eiffel daca erau nepalezii intreprinzatori, singura problema e nu prea au monede valoroase. Au doar de 1 si 2 rupii (am primit de la banca, pe strada n-ai sa vezi), iar mai scump cred ca e materialul din care sunt facute decat valoarea lor efectiva. Cred ca exista vreo reglementare a unui organism financiar international ca sa aiba asa ceva si le-or fi facut in consecinta. In fine, ideea e ca ar trebui sa scoata baietii cu sacii in fiecare zi din acel binoclu', lucru pe care nu-l vad intamplandu-se, desi sunt priceputi la carat pe munte...
Din pacate, poluarea atmosferica si lipsa unui instrument de prelucrare grafica adecvat imi cam stirbeste din calitatea imaginilor, dar sper ca voi rectifica asta cand ajung la Bucuresti. Pana atunci, ne multumim cu ce avem la purtator.
In cea de-a doua si in ultima poza se poate observa Everestu' in departare... E varful mic din centru-stanga (asa l-am identificat de pe harta din brosura). Se poate observa si in penultima poza, la urechea mea stanga (dar numai cu ajutorul unei lupe si a unei imaginatii de-a dreptul extraordinare). Restul varfurilor nu mai am rabdare acum sa le prelucrez, dar o sa le vedeti si pe acelea la un moment dat...
Dupa ce ne-am invartit prin zona aceea vreo 20 de minute, am luat-o la vale catre Bhaktapur, un vechi oras nepalez foarte dragut si foarte bine pastrat. Pe alocuri imi aducea aminte de stradutele din Sighisoara, dar cablurile electrice si reflectoarele mai rapeau din farmecul acelor locuri. Ca si Sighisoara, e ultra-turistic, cu taxa de intrare deloc neglijabila - vreo 10 euro, o gramada de magazinase cu suveniruri si hoteluri/hosteluri, restaurante (cu preturi pe masura). Ne-am invartit pe acolo vreo 2 ore, am scapat cu greu de nenumaratii oameni care se ofereau sa ne ghideze si am tras niste cadre dragute. A fost chiar interesant. In aceste locuri se simtea mai mult influenta asiatica cu arhitectura si templele specifice acestei zone.
Dupa plimbare, inapoi in Kathmandu, masa, somn (Razvan si Roxana), iar eu mi-am ridicat biletul pentru maine dimineata. Am zis ca vreau s-ajung pe streasina "acoperisului"... Om vedea cum e - am inteles ca spectaculos. Sper sa am vizibilitate (de-aia si decoleaza la 6.30, asa ca dupa ce postez asta ma bag in pat).
Seara mi-a fost dor de mancarea picanta indiana, drept urmare am luat ceva ca sa scot flacari pe nas, dar parca acum m-am mai obisnuit cu ea si o consider ca pe un panaceu al sinusurilor... Eh, maine revin la lucruri "continentale".
Tineti-mi pumnii sa ma pot trezi maine dimineata (sau sa reusesc sa dorm in seara asta).
No comments:
Post a Comment