Dupa experienta "everestica", revenirea la hostel nu m-a indemnat prea mult la somn (desi eram obosit, asta era clar), asa ca am petrecut vreo 2 ore luptandu-ma cu pozele si cu netul care nu merge la fel de bine ca acasa... Mic-dejunul l-am luat dublu (2 portii) tot la "Big Belly", iar chelnerul a fost dragut si mi-a adus in loc de 2 cesti cu ceai nepalez un ceainic mic la acelasi pret (echivalentul a vreo 3-4 cesti...).
M-am mai plimbat putin pe stradute sa vad ce se mai intampla prin cartier, am ajuns din nou "acasa", am reusit sa fac primul dus complet dupa vreo 2 zile de spalat pe bucati cu apa rece (greu de prins apa calda care e cu program), iar apoi am mers la pranz cu Roxana si Razvan, dar cum eram satul de la mic-dejun am luat doar o portie de "papanasi". Fara niciun dubiu, sunt desertul meu preferat din bucataria nepaleza (saraca in dulciuri fata de a noastra, dar mult peste cea indiana).
Dupa masa am decis sa ne mai plimbam putin pe stradute, n-aveam chef sa mergem pentru 2 ore de soare pana la templul maimutelor de pe deal, asa ca am luat-o la pas. Dupa vreo 10-15 minute m-a lovit somnul, asa ca i-am lasat mai departe pe Roxana si Razvan sa cutreiere magazinele, iar eu m-am retras la incarcat acumulatorii, altfel nu prindeam nici macar ora 00 in Nepal (care e cu 3,45 h inainte fata de ora Romaniei).
Spre seara am coborat putin sa verific ce se intampla prin tara, cum se pregateste lumea de petrecere, iar in receptia hotelului m-am intalnit cu 2 sarbi, tata si fiu, care erau cu o sticla de sampanie si m-au invitat sa ciocnesc impreuna cu ei. Cum sa nu, mai ales ca sunt popor vecin si prieten, asa ca am stat cu ei vreo 30 de minute si am discutat despre una-alta, despre fotbal, despre razboiul din fosta Iugoslavie si despre faptul ca saracesc si ei pe zi ce trece.
Seara am decis sa petrecem cu o masa festiva la restaurantul "de fite" din coltul strazii - zic de fite pentru ca e foarte bine aranjat, iti gateste in aceeasi incapere, iar preturile sunt pe masura + 10% la nota de plata. In orice caz, o masa cu friptura de capra, cartofi prajiti, salata asortata (multe legume, nu doar rosii, castravezi si varza), prajitura si un pahar cu bere a costat vreo 4,5 euro... Am baut Everest, o bere locala de-a lor care-mi aducea aminte de gustul berii Gambrinus la sticla de 1 l de prin anii '90.
Pe strazi era o harmalaie cum n-am mai vazut la ora aia in Kathmandu, cu lumina din belsug (se pare ca guvernul a decis sa faca o concesie de revelion) si cu foarte multa lume. Politisti gramada, motociclete si masini, chiar si cateva magazine deschise. La ei nu se sarbatoreste ca la noi, cu concerte in aer liber, petreceri cu dans sau alte distractii nocturne. Maxim stau pe strada, se plimba de colo-colo si se imbata. Bine, nici nu e greu sa te imbeti la ei din 2 beri, pentru ca o sticla de bere are 650 ml, iar la cat costa una nu cred ca sunt obisnuiti cu asa ceva. Scandaluri, insa, n-ai sa vezi, sunt foarte pasnici. Te mai bat la cap baietii care te intreaba pe strada daca nu vrei hasis sau marijuana, dar deja ne-am obisnuit cu ei si-i expediem cum ii vedem ca se apropie mai discret.
Am ajuns pana la urma in barul "977", unde am mai intalnit niste caucazieni si am decis sa ramanem pentru a ciocni o bere la miezul noptii. Era si o trupa de coveruri acolo care mai zdranganea (binisor), asa ca atmosfera era. Din pacate, astia nu stiu sa numere de la 10 in jos, asa ca miezul noptii a fost cand am decis noi sa fie, ne-am felicitat intre noi, romanii, dupa care ne-am mai luat la imbratisari si cu cativa localnici. In afara de Happy New Year nu prea ziceau nimic notabil, era ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, pe cand noi ne gandeam ca deja trebuie sa scriem prin formulare 2012, nu 2011...
L-am prins la un moment dat si pe patronul localului si am facut o poza cu el, dar n-am mai stat mult si ne-am dus la o plimbare pe stradute.
Animatia era in toi, cu politia luand cu lejeritate cheile din contactul motocicletelor oprite in trafic. Pur si simplu ii trageau pe stanga, dupa care le luau cheia fara discutii. N-am inteles de ce - initial credeam ca din cauza ca n-are si pasagerul casca, dar cred ca era ceva mai complex totusi.
Dupa plimbare ne-am intors la hostel, unde i-am sorcovit pe cei pe care i-am prins pe net, am mai schimbat cateva vorbe cu oamenii din receptie, iar apoi ne-am retras in camere. Eu aveam chef de cantat la chitara, asa ca am profitat de faptul ca nu era nimeni si am zdranganit vreo jumatate de ora pana au venit japonezii (ei sunt vecinii de camera), dar am continuat si dupa aceea. A venit si englezoaica (proprietara chitarei) si am mai cantat vreo ora, dupa care ne-am bagat si noi la somn - japonezii sforaiau de mult.
A fost un revelion asiatic interesant, chiar linistit din punctul meu de vedere, fara "corvoadele" meselor incarcate de acasa cu cate 5 feluri de mancare si a statului pana la ora 6 dimineata.
Mai trebuie sa experimentezi din cand in cand ca sa-ti dai seama de anumite lucruri si sa poti compara cu ce stii tu, asa ca aceasta aventura si-a avut farmecul ei.
Bine ne-am regasit in ultimul an mayash !
M-am mai plimbat putin pe stradute sa vad ce se mai intampla prin cartier, am ajuns din nou "acasa", am reusit sa fac primul dus complet dupa vreo 2 zile de spalat pe bucati cu apa rece (greu de prins apa calda care e cu program), iar apoi am mers la pranz cu Roxana si Razvan, dar cum eram satul de la mic-dejun am luat doar o portie de "papanasi". Fara niciun dubiu, sunt desertul meu preferat din bucataria nepaleza (saraca in dulciuri fata de a noastra, dar mult peste cea indiana).
Dupa masa am decis sa ne mai plimbam putin pe stradute, n-aveam chef sa mergem pentru 2 ore de soare pana la templul maimutelor de pe deal, asa ca am luat-o la pas. Dupa vreo 10-15 minute m-a lovit somnul, asa ca i-am lasat mai departe pe Roxana si Razvan sa cutreiere magazinele, iar eu m-am retras la incarcat acumulatorii, altfel nu prindeam nici macar ora 00 in Nepal (care e cu 3,45 h inainte fata de ora Romaniei).
Spre seara am coborat putin sa verific ce se intampla prin tara, cum se pregateste lumea de petrecere, iar in receptia hotelului m-am intalnit cu 2 sarbi, tata si fiu, care erau cu o sticla de sampanie si m-au invitat sa ciocnesc impreuna cu ei. Cum sa nu, mai ales ca sunt popor vecin si prieten, asa ca am stat cu ei vreo 30 de minute si am discutat despre una-alta, despre fotbal, despre razboiul din fosta Iugoslavie si despre faptul ca saracesc si ei pe zi ce trece.
Seara am decis sa petrecem cu o masa festiva la restaurantul "de fite" din coltul strazii - zic de fite pentru ca e foarte bine aranjat, iti gateste in aceeasi incapere, iar preturile sunt pe masura + 10% la nota de plata. In orice caz, o masa cu friptura de capra, cartofi prajiti, salata asortata (multe legume, nu doar rosii, castravezi si varza), prajitura si un pahar cu bere a costat vreo 4,5 euro... Am baut Everest, o bere locala de-a lor care-mi aducea aminte de gustul berii Gambrinus la sticla de 1 l de prin anii '90.
Pe strazi era o harmalaie cum n-am mai vazut la ora aia in Kathmandu, cu lumina din belsug (se pare ca guvernul a decis sa faca o concesie de revelion) si cu foarte multa lume. Politisti gramada, motociclete si masini, chiar si cateva magazine deschise. La ei nu se sarbatoreste ca la noi, cu concerte in aer liber, petreceri cu dans sau alte distractii nocturne. Maxim stau pe strada, se plimba de colo-colo si se imbata. Bine, nici nu e greu sa te imbeti la ei din 2 beri, pentru ca o sticla de bere are 650 ml, iar la cat costa una nu cred ca sunt obisnuiti cu asa ceva. Scandaluri, insa, n-ai sa vezi, sunt foarte pasnici. Te mai bat la cap baietii care te intreaba pe strada daca nu vrei hasis sau marijuana, dar deja ne-am obisnuit cu ei si-i expediem cum ii vedem ca se apropie mai discret.
Am ajuns pana la urma in barul "977", unde am mai intalnit niste caucazieni si am decis sa ramanem pentru a ciocni o bere la miezul noptii. Era si o trupa de coveruri acolo care mai zdranganea (binisor), asa ca atmosfera era. Din pacate, astia nu stiu sa numere de la 10 in jos, asa ca miezul noptii a fost cand am decis noi sa fie, ne-am felicitat intre noi, romanii, dupa care ne-am mai luat la imbratisari si cu cativa localnici. In afara de Happy New Year nu prea ziceau nimic notabil, era ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, pe cand noi ne gandeam ca deja trebuie sa scriem prin formulare 2012, nu 2011...
L-am prins la un moment dat si pe patronul localului si am facut o poza cu el, dar n-am mai stat mult si ne-am dus la o plimbare pe stradute.
Animatia era in toi, cu politia luand cu lejeritate cheile din contactul motocicletelor oprite in trafic. Pur si simplu ii trageau pe stanga, dupa care le luau cheia fara discutii. N-am inteles de ce - initial credeam ca din cauza ca n-are si pasagerul casca, dar cred ca era ceva mai complex totusi.
Dupa plimbare ne-am intors la hostel, unde i-am sorcovit pe cei pe care i-am prins pe net, am mai schimbat cateva vorbe cu oamenii din receptie, iar apoi ne-am retras in camere. Eu aveam chef de cantat la chitara, asa ca am profitat de faptul ca nu era nimeni si am zdranganit vreo jumatate de ora pana au venit japonezii (ei sunt vecinii de camera), dar am continuat si dupa aceea. A venit si englezoaica (proprietara chitarei) si am mai cantat vreo ora, dupa care ne-am bagat si noi la somn - japonezii sforaiau de mult.
A fost un revelion asiatic interesant, chiar linistit din punctul meu de vedere, fara "corvoadele" meselor incarcate de acasa cu cate 5 feluri de mancare si a statului pana la ora 6 dimineata.
Mai trebuie sa experimentezi din cand in cand ca sa-ti dai seama de anumite lucruri si sa poti compara cu ce stii tu, asa ca aceasta aventura si-a avut farmecul ei.
Bine ne-am regasit in ultimul an mayash !
No comments:
Post a Comment