Ca prima impresie, orasul pare putin mai "mic" decat precedentele. Nu ca lumea n-ar fi la fel de multa, dimpotriva, chiar pare mai multa si mai grabita intr-o aglomeratie si mai haotica, dar am impresia ca aici cladirile sunt mai scunde, spatiile dintre ele parca mai exista (desi exista si aici stradute de 2 persoane), iar faptul ca aici am gasit primele mall-uri in mijlocul saraciei e o treaba notabila.
Intamplarea face ca noi ne-am cazat in partea vegetariana a orasului (am inteles de la gazda noastra ca orasul se imparte in doua din punctul asta de vedere - o parte unde se mai sacrifica animale si se mananca cu carne, iar asta a noastra e pur veg). N-am gandit-o dinainte, dar daca asta e, cu asta defilam, nu trebuie sa ne deranjeze acest post "semi-impus".
Dimineata am inceput-o greu (am avut mare chef de somn, asa ca am ratat ora 10 desi ceasul era pus sa sune la 9.45), asa ca am iesit si am facut o plimbare singur sa ma acomodez cu orasul si sa caut un internet ca sa mai calmez spiritele pe acasa.
Am luat-o la pas pe strasse-le principal, unde daca nu eram intrebat din 5 in 5 metri daca nu vreau o ricsa, din 15 in 15 mi se ofereau toate drogurile posibile, mai putin cocaina... Aici oamenii le au mai mult cu halucinogenele, dar cu ce nu le au... Cel mai bine te feresti de niste oameni de la care n-ai cumpara nici macar cola imbuteliata.
Pana la urma am gasit o agentie de turism combinata cu internet cafe (sunt multe asemenea mixtete pe aici), unde a trebuit sa negociez o ora - initial mi-a spus ca e 50 de rupii ora. I-am spus ca e prea mult si ca nu-i dau mai mult de 40, el a spus ok, dar la final, cand i-am platit, mi-a intins o hartie de 50. I-am zis ca astept si restul, dar el a zis ca e 50. "You said 50, I said 40 and you said ok..." N-a mai comentat omu', da' oricum, ideea e ca a vrut sa obtina mai mult. Se practica la scara larga asta pe aici.
Dupa aceea m-am intors la hotel (putin mai incalzit de soarele de afara) si a urmat cel mai lung dus de cand am venit in India. Asta nu pentru ca baia de aici e cea mai curata cu putinta, ci pentru ca am decis sa profit de faptul ca m-am udat oricum peste tot si ar fi o idee buna sa-mi spal si hainele tot acum (oricum te uzi daca vrei sa speli hainele in acea baie).
Cand am terminat cu toate, am descoperit ca lumea era pe terasa hotelului la o masa (tot asa, cu "belvedere" ca si in Agra), iar gazda noastra canta la un fluier din bambus. Foarte placuta atmosfera...
Ce-i frumos la indieni e ca au si ei pasiunea asta pentru zmee, asa ca mai tot timpul vezi pe cer asemenea obiecte zburatoare manate de pe terasele cladirilor. Treaba asta ma duce cu gandul la filmul "The Kite Runner", unde concursul de doborat zmee a reprezentat punctul de plecare al intregii actiuni. In fine, ideea e ca sunt foarte priceputi si uneori te surprind cat de sus si de bine le pot manevra.
Dupa-amiaza am zis sa incercam un mall de-al lor, sa vedem cum e cu shoppingul exclusivist si pot spune, cu mana pe inima, ca e ca si cum ai pasi intr-o alta lume. De la zgomotul si mizeria din afara la curatenia occidentala de dinauntru e o diferenta ca de la cer la pamant.
Am bagat niste pizza vegetariana si un sprite fiert (la propriu)... Roxana a cerut ca bautura ei sa nu fie rece (de la frigider), iar oamenii au actionat in consecinta ducandu-ne ambele cutii (a mea si a ei) la fiert. Ne-au adus un fel de ceai interesant din care nu puteai bea prea mult deodata. Pentru curiosi merita incercat ceva acidulat si cald...
Apoi, magazinele de la ei sunt, evident, mai ieftine, dar unele preturi te pun pe ganduri de-a dreptul. O pereche de pantofi din piele (pe care i-as purta, nu ciudatenii turcite) costa maxim 80-100 RON... iar la noi incep de la 400-500...
Dupa aceasta "cura occidentala" prelungita ne-am simtit obositi si m-am retras in linistea hotelului pentru a profita de internetul wireless care a fost reparat (mai repede decat ne asteptam). Am vrut sa ne rezervam si niste bilete la un film indian pe drumul de intoarcere, dar pana la urma am lasat-o pentru a doua zi. O sa mergem cu chilienii, asa ne-am inteles.
Seara s-au intors si brazilienii si au avut si ei de verificat niste mailuri, iar dl doctor s-a oferit sa ma aranjeze si pe mine la oase (i-am spus ca mai devreme m-a durut capul si am bagat un algocalmin+somn).
A inceput ritualul cu mine pe scaun intorcandu-mi capul la 90 de grade si trosnind (ca de obicei as putea spune), dupa care a inceput sa caute puncte nevralgice sa vada ce ma doare. M-a presat pe ici, pe colo, la baza trapezului, intre degetul mare si aratator, pe umar, in cot, la biceps samd. A descoperit o chestie la care nu ma asteptam, dar asta m-a facut sa am si mai multa incredere in el. Eu aveam o problema mai veche cu umarul stang (care mai recidiva din cand in cand la eforturi sustinute), iar el mi-a descoperit-o si reparat-o pe loc. Mi-a spus ca ligamentul era incrucisat si ca l-a "paralelizat" la loc. Sunt curios daca o sa ma mai deranjeze pe viitor.
Dupa aceea m-a ridicat in picioare si a inceput exercitiile de troznit coloana si restul oaselor din partea superioara a corpului. In tot acest timp, trebuie sa fii relaxat si sa te bucuri de "coloana sonora". E interesant sa vezi cum te intoarce peste tot ca la judo si aproape zici ca da cu tine de pamant. In final, te simti mai relaxat si mai linistit. Cel mai mult m-am bucurat ca alte probleme majore nu mai am, asa ca somnul pe patul din scandura cu o patura groasa deasupra (saltea nu pote fi numita) a fost parca si mai adanc...
Intamplarea face ca noi ne-am cazat in partea vegetariana a orasului (am inteles de la gazda noastra ca orasul se imparte in doua din punctul asta de vedere - o parte unde se mai sacrifica animale si se mananca cu carne, iar asta a noastra e pur veg). N-am gandit-o dinainte, dar daca asta e, cu asta defilam, nu trebuie sa ne deranjeze acest post "semi-impus".
Dimineata am inceput-o greu (am avut mare chef de somn, asa ca am ratat ora 10 desi ceasul era pus sa sune la 9.45), asa ca am iesit si am facut o plimbare singur sa ma acomodez cu orasul si sa caut un internet ca sa mai calmez spiritele pe acasa.
Am luat-o la pas pe strasse-le principal, unde daca nu eram intrebat din 5 in 5 metri daca nu vreau o ricsa, din 15 in 15 mi se ofereau toate drogurile posibile, mai putin cocaina... Aici oamenii le au mai mult cu halucinogenele, dar cu ce nu le au... Cel mai bine te feresti de niste oameni de la care n-ai cumpara nici macar cola imbuteliata.
Pana la urma am gasit o agentie de turism combinata cu internet cafe (sunt multe asemenea mixtete pe aici), unde a trebuit sa negociez o ora - initial mi-a spus ca e 50 de rupii ora. I-am spus ca e prea mult si ca nu-i dau mai mult de 40, el a spus ok, dar la final, cand i-am platit, mi-a intins o hartie de 50. I-am zis ca astept si restul, dar el a zis ca e 50. "You said 50, I said 40 and you said ok..." N-a mai comentat omu', da' oricum, ideea e ca a vrut sa obtina mai mult. Se practica la scara larga asta pe aici.
Dupa aceea m-am intors la hotel (putin mai incalzit de soarele de afara) si a urmat cel mai lung dus de cand am venit in India. Asta nu pentru ca baia de aici e cea mai curata cu putinta, ci pentru ca am decis sa profit de faptul ca m-am udat oricum peste tot si ar fi o idee buna sa-mi spal si hainele tot acum (oricum te uzi daca vrei sa speli hainele in acea baie).
Cand am terminat cu toate, am descoperit ca lumea era pe terasa hotelului la o masa (tot asa, cu "belvedere" ca si in Agra), iar gazda noastra canta la un fluier din bambus. Foarte placuta atmosfera...
Ce-i frumos la indieni e ca au si ei pasiunea asta pentru zmee, asa ca mai tot timpul vezi pe cer asemenea obiecte zburatoare manate de pe terasele cladirilor. Treaba asta ma duce cu gandul la filmul "The Kite Runner", unde concursul de doborat zmee a reprezentat punctul de plecare al intregii actiuni. In fine, ideea e ca sunt foarte priceputi si uneori te surprind cat de sus si de bine le pot manevra.
Dupa-amiaza am zis sa incercam un mall de-al lor, sa vedem cum e cu shoppingul exclusivist si pot spune, cu mana pe inima, ca e ca si cum ai pasi intr-o alta lume. De la zgomotul si mizeria din afara la curatenia occidentala de dinauntru e o diferenta ca de la cer la pamant.
Am bagat niste pizza vegetariana si un sprite fiert (la propriu)... Roxana a cerut ca bautura ei sa nu fie rece (de la frigider), iar oamenii au actionat in consecinta ducandu-ne ambele cutii (a mea si a ei) la fiert. Ne-au adus un fel de ceai interesant din care nu puteai bea prea mult deodata. Pentru curiosi merita incercat ceva acidulat si cald...
Apoi, magazinele de la ei sunt, evident, mai ieftine, dar unele preturi te pun pe ganduri de-a dreptul. O pereche de pantofi din piele (pe care i-as purta, nu ciudatenii turcite) costa maxim 80-100 RON... iar la noi incep de la 400-500...
Dupa aceasta "cura occidentala" prelungita ne-am simtit obositi si m-am retras in linistea hotelului pentru a profita de internetul wireless care a fost reparat (mai repede decat ne asteptam). Am vrut sa ne rezervam si niste bilete la un film indian pe drumul de intoarcere, dar pana la urma am lasat-o pentru a doua zi. O sa mergem cu chilienii, asa ne-am inteles.
Seara s-au intors si brazilienii si au avut si ei de verificat niste mailuri, iar dl doctor s-a oferit sa ma aranjeze si pe mine la oase (i-am spus ca mai devreme m-a durut capul si am bagat un algocalmin+somn).
A inceput ritualul cu mine pe scaun intorcandu-mi capul la 90 de grade si trosnind (ca de obicei as putea spune), dupa care a inceput sa caute puncte nevralgice sa vada ce ma doare. M-a presat pe ici, pe colo, la baza trapezului, intre degetul mare si aratator, pe umar, in cot, la biceps samd. A descoperit o chestie la care nu ma asteptam, dar asta m-a facut sa am si mai multa incredere in el. Eu aveam o problema mai veche cu umarul stang (care mai recidiva din cand in cand la eforturi sustinute), iar el mi-a descoperit-o si reparat-o pe loc. Mi-a spus ca ligamentul era incrucisat si ca l-a "paralelizat" la loc. Sunt curios daca o sa ma mai deranjeze pe viitor.
Dupa aceea m-a ridicat in picioare si a inceput exercitiile de troznit coloana si restul oaselor din partea superioara a corpului. In tot acest timp, trebuie sa fii relaxat si sa te bucuri de "coloana sonora". E interesant sa vezi cum te intoarce peste tot ca la judo si aproape zici ca da cu tine de pamant. In final, te simti mai relaxat si mai linistit. Cel mai mult m-am bucurat ca alte probleme majore nu mai am, asa ca somnul pe patul din scandura cu o patura groasa deasupra (saltea nu pote fi numita) a fost parca si mai adanc...
No comments:
Post a Comment